„Probleme”

Posted by on Noi 20, 2017 in Uncategorized
15 Comments

Sunt in avion. Din nou. M-am plans acum cateva zile ca nu mai suport sa-mi fac bagajul, a fost un an plin cu de toate si am avut multe plecari. Cu treaba sau nu dar ma simteam coplesita…

E 6:03, trebuia sa plecam la 6 fix si sa ajungem in Bucuresti la 7. Ma asez la geam, sunt fericita ca voi face poze rasaritului, desi prefer apusurile.

Aud un copil plangand, tipand si il caut cu privirea. M-a izbit. Nu era un bebelus. Pe scaunul din fata mea era aceasta fetita, undeva pe la 3 ani, strigand cat o tin plamanii. Pare sa aiba sindromul Down desi tind sa cred ca mai era ceva, are degetelele lipite intre ele si incearca sa-si stearga lacrimile. Mama putin panicata si evident obosita ii spune „mai vezi pe cineva ca plange? Nu mai plange nimeni. Doar tu.” Gol in stomac. In inima. Ma simt neputincioasa si in acelasi timp simt ca o sa schimb lumea.

Fetita s-a oprit. In timp ce eu scriu asta ea doarme linistita pe pieptul mamei, arata exact ca un ingeras pentru ca este unul, iar eu plang ca o idioata intr-o cabina luminata prea puternic.

Ma simt mica. Imi e rusine cu mine. Imi e rusine cu problemele mele. Imi vine sa ma intorc in timp de fiecare data cand m-am plans de lucruri minunate care mi s-au intamplat si sa-mi dau o palma.

Nu obisnuiesc sa ma holbez insa imi e greu sa imi iau ochii de la povestea lor de iubire. Mama-fiica. Supereroine. Asta da poveste. Asta da iubire.

Am o viata minunata, sunt fericita ca zbor si sunt fericita ca merg acasa la familia mea frumoasa, la eroii mei, la animalutele mele si la tot ce imi e drag pe lume.

Eu nu am probleme si poate nici tu. Reanalizeaza-le. Reanalizeaza-te. Sunt recunoscatoare si cred ca totul se intampla cu un motiv. Inca plang, imi sterg nasul in maneca bluzei, imi ridic capul din telefon si ma loveste cel mai frumos rasarit din lume. Simt lumina intrand in mine si stiu ca nu mai pleaca. Toata lumea asta mare e la picioarele noastre, ale mele si ale ei si suntem pregatite.

 

Multumesc, Universule! 

 


Fara cuvinte, Laura. 

15 thoughts

  1. Doamne,Laura,esti minunata!

    Răspunde

  2. Ralu

    20/11/2017

    #instagramsquad, plang…

    Răspunde

  3. Diana

    20/11/2017

    Îți mulțumesc, Laura! Îți mulțumesc pentru cuvintele acestea de care aveam nevoie, deși nu îmi dădeam seama. Și îți mulțumesc pentru ceea ce ești, adică o adevărată inspirație, o poezie printre mii de cuvinte fără rost! ❤️

    Răspunde

  4. Andreea

    20/11/2017

    Fără cuvinte, Andreea.

    Răspunde

  5. Andreea

    20/11/2017

    Wow, extraordinar, tin sa te anung draga Laura ca nu esti singura care plange la chestii in genul asta. Eu plang mereu, din orice..:( esti minunata sincer. ❤️❤️😢😢😢

    Răspunde

  6. Sanda

    20/11/2017

    Sa fim recunoscatori de tot ce avem, nu avem noi nici un merit. Dumnezeu ne iubeste si are grija de fiecare cu stie ca e mai bine!
    Foarte frumoase cuvintele spuse de tine. Succes in continuare pentru tot ce faci.
    #instagramsquad ❤

    Răspunde

  7. Alina Stan

    20/11/2017

    Femeie!!Esti minunata!!

    Răspunde

  8. Teodora

    20/11/2017

    Voiam doar sa ti spun ca tocmai ti am citit toate articolele de pe blog pentru prima data si m ai intors pe dos si m ai pus la loc cu fiecare rand pe care l am citit. Scrii minunat si reusesti asa bine sa exprimi niste chestii pe care atat de multa lume le simte, dar nu le poate explica. Asa cum tu plangi cand scrii, asa plang si eu acum cand iti scriu. Si e vina ta, dar totusi nu te invinuiesc pentru ca m ai facut sa plang. Ba din potriva, iti multumesc pentru ca ma simt mai inteleasa si am reusit sa ma descarc. Keep going! You are amazing!

    Răspunde

  9. Simina

    20/11/2017

    #instasquad
    No words. De cate ori voi avea nevoie de inspiratie, motivatie si speranta voi reveni la acest articol ca sa imi pot aminti de ca, probabil, problemele mele sunt asa nesemnificative si ca ar trebui sa ma focusez pe ce e bun si sa devin o persoana mai buna. thanks for the reminder Laura!

    Răspunde

  10. Aceste cuvinte iti merg direct la inima ! Atat de frumoase si atat de blande💙 Esti minunata ! 💕 Sa sti ca si eu am lacrimat cand am citit,e foarte impresionant ceea ce ai vazut 🙈 Love you 😍 #Sorina

    Răspunde

  11. Roxana

    21/11/2017

    Laura, pe cand cartea?? Asteptam cu nerabdare sa cumparam o carte scrisa de tine! Please, don t let us wait so long. XOXO 😘

    Răspunde

  12. Roxana

    21/11/2017

    Superb articolul..trist, profund, adevarat si…incurajator.Aproape uitasem…#instagramsquad.

    Răspunde

  13. giccu

    21/11/2017

    Doamne, Laura! In curand, foarte curand (1-3 ani)…trezirea… 😉

    Răspunde

  14. Petre Camelia

    21/11/2017

    Nu ar fi rau daca ai scrie si o carte …imi place cum povestesti 🙂

    Răspunde

  15. Camelia

    22/11/2017

    Un Adevărat Mare!!!
    #respect! 💙

    Răspunde

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.